Semnificatia numelui (origine, etimologie, interpretare)
A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
L
M
N
O
P
R
S
T
U
V
Z
In vechime numele intotdeauna era direct legat de calitatile a ceea ce el exprima. Numele este un ambalaj general al coloristicii si diversitatii psihismului uman. Poate sa dea un ton, sa accentueze sau sa exalte anumite aspecte din imensul rezervor latent al psihicului uman. Numele inspira aceste calitati, nu le si impune. Numele devine un element foarte important in societate. El inspira un anumit gen de personalitate, impregneaza aparent cu calitati sau defecte, impune respect ori da sonoritate, noblete, starneste curiozitate etc. De aceea si marea majoritate a vedetelor de cinema isi modifica adevaratul nume, autorii de carti folosesc nume sonore, pseudonime (cine ar cumpara o carte scumpa semnata cu numele de Ciupitu Usturel?).
De asemena literele numelui devin practic vibratii sonore care incarca numele cu energii specifice vibratiilor literelor.
Ex: A - vocala pozitiva, deschisa; exprima libertate, solaritate, yang (Apolo) B - consoana yin, feminin, lunar, apa (Bendis) etc.
La originea fonimelor ele asa au fost concepute ca simpla lor rezonanta sa exprime starea, intelesul holistic obiectiv. Aceasta o intalnim mai ales in filozofia si studiul limbii sanscrite, considerata ca fiind prima din care descind toate celelalte. Literele acestui alfabet reprezinta practic manifestarea intregului univers.
In folclorul tuturor popoarelor numele era dat in functie de abilitatile si rezonantele cu care era inzestrata persoana. De exemplu la amerindieni, un bun tintas era numit "Ochi ager". La romani un dulgher era numit "Dulgheru". La germani un muntean era numit "Bergen".